Arhiva pentru categoria: Concurs

Știm cu toții oameni ale căror povești impresionează, fie prin modul în care au început, fie prin ce întorsături neașteptate au în cuprinsul lor. Societatea este marcată dintotdeauna de aceste povești, dezvoltarea sa fiind direct proporțională cu răsunetul lor. Ce înseamnă să fii un bun român? Ce înseamnă să fii un model? Cu siguranță, răspunsurile sunt cunoscute de către toți voluntarii acestei țări, care își pun pasiunea, dorința de implicare și de contribuire la crearea unei lumi mai bune pentru generațiile următoare și, poate, chiar întreaga existență în slujba nevoilor societății și a progresului.

Un astfel de rezumat îl are și povestea Ioanei Matfeev, femeia care mă impresionează constant, omul mereu deschis și cald, care mă inspiră să dau tot ce am mai bun în mine, cetățeanul cu o responsabilitate exemplară, voluntara mereu aflată pe drumuri, pe fugă,  militând pentru cauze precum reciclarea sau educația non-formală, jurnalistul care focalizează cultura, ideile îndrăznețe, proiectele ambițioase, caritatea. Dar aceste laturi ale aceleiași personalități  nu sunt toate motivele pentru care vorbesc despre ea în acest articol. Pentru că povestea ei începe de jos, poate de prea jos, cunoaște evoluție, puncte critice și puncte de apogeu, este o poveste țesută special pentru copii, pornită de la o idee pură a unor puști, devenită visul omului Ioana.

O acțiune de voluntariat-nucleul marelui vis

În vara anului 2011, Biblioteca Județeană din Botoșani demarează un proiect ambițios, intitulat sugestiv „Biblio-Vacanța”, primul de acest gen din județul aflat într-un colț de țară. Oamenii cu specializări în anumite domenii, fără interese financiare, erau așteptați în Secția Împrumut Carte Copii să împărtășească din cunoștințele lor și altora, fără a primi la schimb decât zâmbete și recunoștință. Printre voluntarii acestui program se numără și Ioana Matfeev, cu un curs neobișnuit pentru botoşăneni: nu matematică, nu vreo limbă străină, ci jurnalism, adresat copiilor și adolescenților cu înclinație spre text, curioși și însetați de răspunsuri. După cum mărturisește chiar ea, într-o carte pe care a lansat-o în 2016, emoțiile sale erau pe atunci copleșitoare, neștiind cum va fi văzută o astfel de idee, de altfel îndrăzneață, dacă va fi îmbrățișată sau respinsă și criticată. Direcțiunea Bibliotecii a aprobat ideea, afirmând chiar că era „exact ce trebuie pentru program, ceva inedit„. Cursul se numea „Micii Reporteri”, denumire care avea să devină titlul primului cerc de Jurnalism pentru copii din regiune.

O idee a copiilor, pusă în aplicare cu toată ambiția

Ioana era sfioasă, rușinoasă, timidă. Își făcea griji nu doar pentru cum avea sa fie privită ideea, cursul la care se înscriseseră deja 27 de copii cu vârste între 6 și 14 ani, ci și aspura modului în care avea să se țină cursul: „Trebuia să învăț practic niște copii chestii pe care eu le-am învățat în facultate, trebuia să adaptez limbajul, termenii. Îmi era frică să nu îi plictisesc, voiam să le arăt și lor aspectele meseriei de care eu m-am îndrăgostit„. Dar primul curs a fost un succes, numărul celor înscriși a crescut și o altă idee avea să ia, astfel, naștere: „De ce nu putem și noi să scriem într-un ziar?” a fost întrebarea unui băiețel și, totodată, scânteia care a aprins focul Ioanei. „De ce nu?” și-a zis și a trecut la treabă. Au urmat dezbateri, învățarea celor mici să găsească subiecte, pe care să le prezinte  obiectiv, să pună întrebări, să își formeze un ascuțit simț al observației. Articole scrise de copii, cu ajutorul Ioanei, în singura publicație de acest tip din oraș, Ziarul Buzz. De ce Buzz? Pentru că, în acea vreme, comunicarea online era acaparată de Yahoo Mail, iar acel „buzz” pe care îl trimitea un utilizator către altul avea rolul de a atrage atenția, în sens larg, de a trage un semnal de alarmă, așa cum face presa tuturor timpurilor. Bucuria acelei generații de tineri era de nedescris, iar a Ioanei una și mai mare, chiar dacă ziarul abia trăia din reclame la magazine pentru copii.

Condiții rele, gânduri bune

Începutul fiecărui vis este unul greu, atunci când nu sunt nici resurse financiare, nici alinierea cu vreun personaj al scenei politice. Așa s-a întâmplat și în acest caz, mărturiile Ioanei fiind de-a dreptul cutremurătoare: „Cei care erau în redacția Buzz și în 2011 își mai amintesc probabil încăperea aceea ușor macabră, cu scările acelea de lemn care scarţâiau exact ca-n filmele de groază […] O clădire veche și tristă, prea puțin primitoare veseliei și energiei unor copii […] Copiii, la cursuri, rămâneau îmbrăcați cu geaca pe ei și căciulă în cap. Pe undeva, simțeam o jenă în sufletul meu pentru situația aceea deloc primitoare, dar posibilități financiare nu erau atunci mai deloc. […] Uneori, ca să mai ieșim din clădirea noastră veche și înfricoșătoare, ne dădeam întâlnire la o ciocolată caldă în oraș. Stabileam acolo subiecte, analizam textele scrise pentru ziar și ne sfătuiam pentru interviurile pe care urma să le facem. Eram noi și atât, iar asta era totul. O clădire nu ne putea dezbina ideile noastre , universul pe care îl creasem în vara aceea” , a relatat aceasta.

Unde-s doi, puterea crește

Cu ajutorul Europe Direct Botoșani, prin inițiativa domnului Radu Cajvăneanu, Ziarul Buzz, devenit parte din Asociația BuzzMedia, înființată de aceeași Ioana între timp, a dobândit un sediu cald și ospitalier, Centrul punându-și la dispoziție camera de întrunire proprie, pentru ca Micii Reporteri să își poată desfășura ședințele de sumar în condiții optime. A fost creată inclusiv o mică televiziune pentru copii și adolescenți, pe telebuzz.ro, unică încă în regiunea nord-estică a României. Oameni extraordinari din intelectualitatea botoşăneană au venit în sprijinul Ioanei, din dorința de a susține curajul ei de a pune în aplicare idei inovative pentru educație, de a susține bucuria copiilor. Astăzi, Clubul are numeroși fani atât în rândul tinerilor, cât și în cel al adulților, iar copiii s-au împrietenit, prin intermediul activităților jurnalistice, cu persoane de seamă ale societății, în special artiști și jurnaliști locali și naționali, evoluează, sunt din ce în ce mai dornici să afle lucruri noi, să fie oameni mai buni. Colectivul Buzz înseamnă familie, iar pentru membrii săi, Ioana este prieten, mentor, model.

Aceasta este doar una dintre sutele (sau poate miile) de povești ale oamenilor cu voință, cu dorința de a susține evoluția, de a-i ajuta pe cei din jur să se descopere și să creadă în ei înșiși și într-o lume mai bună. Ceea ce face un om din proprie inițiativă și cu tot sufletul nu poate fi zdruncinat de nimeni și de nimic. Ori asta înseamnă o valoare nu doar pentru comunitate, ci pentru întreaga umanitate: pasiune, simțul dăruirii, voluntariat, viziune, curajul de a lupta pentru un vis colectiv devenit personal, perseverență.

Putem să ne realizăm fiecare idealul în viață?

Categoric, da, atâta timp cat nu ezităm o clipă să credem în noi și în cauza nobilă căreia ne dedicăm!

Aiacoboaei Roxana-Cosmina câștigătoarea premiului I, în cadrul Concursul național de jurnalism on-line „Tineri,  promovăm comunitatea!” 

Scurtă prezentare a autorului:

Despre zodia vărsătorului se spune că este idealistă până la utopie, poate de aceea sunt încăpățânată, fixistă. Citind, mi-am format o imagine asupra societății reale din prezentul românilor, dar și o imagine a ceea ce ar trebui să fie. Diferențele pe care le deduc eu dintre cele două sunt legate de educație, mentalitate, transparenţă, verticalitate și, în special, de dorința de a ajuta, atât ale populației civile, cât și a păturii cu funcții. Căutând o modalitate de a exprima această idee, de a contribui la minimizarea discrepanțelor dintre lumea concretă și cea ideală, am gasit calea jurnalismului, căreia vreau să mă dedic. Pentru că, pentru mine, nu e nimic mai nobil decât să cauți adevărul și frumosul, ca apoi să le împărtășești celor mai puțin norocoși, decât să reactualizezi valoarea în cadrul unei comunități, decât să faci tot ce îți stă în putință pentru acestea, fără să ai așteptări bănești.